Molidul din Valea Bistritei si Bucovina

este una din speciile de baza ale patrimoniului nostru national

In Carpatii Romanesti, molidul este reprezentat printr-o rasa geografica deosebit de valoroasa prin fondul sau de gene, prin marea sa capacitate de crestere si adaptare. Rasa carpatica nu este unitara, molidul din Carpatii Orientali are un mare potential productiv si vitalitate generala net superioara molidului din Carpatii Meridionali sau din alte zone din Europa.

Proveniente deosebit de valoroase de molid, testate si dovedite prin experimentari speciale,  sunt cele din Valea Bistritei si cele din Bucovina – unde se gaseste si vestitul lemn de rezonanta. Cand se vorbeste despre lemnul de rezonanta de fapt se vorbeste despre molidul cel mai valoros care se gaseste numai in aceste zone. Raspandirea molidului cu lemn de rezonanta este legata de raspandirea padurii virgine si respectiv a padurii naturale de amestec intr-un areal ideal de conditii pedoclimatice, relief si de altitudine. Iata dece in zonele de cultura cu molid din Romania si din toata Europa nu exista molidul de rezonanta.

Multa vreme, molidul de rezonanta romanesc a fost exportat sub forma de busteni si cherestea, datorita excelentelor sale calitati. Multe fabrici si ateliere de  fabricare a instrumentelor muzicale din Europa, cu renume mondial si traditii seculare s-au bazat pana dupa cel de-al doilea Razboi Mondial pe lemnul de rezonanta provenit din Valea Bistritei si Bucovina

Ilustrul inginer silvic Radu Ichim, in “Istoria padurilor si silviculturii din Bucovina” mentioneaza ca in anul 1889 la Poiana Itcani din cadrul Ocolului Silvic Pojorâta din Bucovina existau doua gatere mari cu actionare pe abur unde era prelucrat molidul de rezonanta. Materialul debitat era exportat in Austria, Germania, Franta si Anglia, fiind cel mai apeciat lemn la fabricarea instrumentelor musicale sau tamplaria ce urma a se realiza finisaje si baituri deosebite.

Lemnul de molid din Valea Bistritei si Bucovina se remarca printr-o culoare alb-matasoasa, cu inele anuale fine si regulate, este usor, omogen, rezistent, elastic si trainic. Datorita acestor calitati, pe langa industria instrumentelor muzicale se preteaza la activitati extrem de variate, fiind foarte pretuit in tamplarie si in constructii. Pe langa proprietatile fizico- mecanice si de rigiditate deosebite, in acelasi timp, molidul permite  realizarea finisajelor superioare. O alta caracteristica importanta a molidului de provenienta din Valea Bistritei si Bucovina o reprezinta dimensiunile mari ale arborilor, care pot ajunge la 50 m inlatime, diametre de peste 55 cm in mod frecvent si cu rectitudine deosebita. Aceasta caracteristica, mai ales in secolul al XIX lea, indica folosirea molidului ca lemn pentru catargele vapoarelor. In acest sens este remarcabila dezvltarea plutaritului pe Valea Bistritei si transportul bustenilor pe aceasta cale pana la Galati.

Cadrul natural favorabil al Vaii Bistritei si a Obcinilor Bucovinene, clima, traditia scolii silvice germane – continuata de excelenta munca a specialistilor silvici romani de dupa anul 1918 si pana in prezent, reprezinta factori care au dus la acesta provenienta deosebit de valoroasa a molidului din aceste zone. De asemeni, este remarcabila si ravna specialistilor din industria lemnului de secole de a valorifica optim lemnul de molid functie de utilizari: tamplarie, mobila, constructii, instrumente muzicale, constructii aeronautice. Lemnul de molid de pe Valea Bistritei, cu calitatile sale unice, a permis recunoasterea in Europa a asa-numitului lemn de rezonanta sau asa-zisul lemn ”white wood” – foarte bun pentru tamplarie, ca marca deosebita de identificare a acestei zone.

Dezvoltarea durabila insemna sa pui accent pe calitatea vietii in complexitatea sa, cu accent relativ egal privind mediul inconjurator, mediul economic si mediul social. Dezvoltarea economica trebuie sa urmareasca satisfacerea nevoile prezentului, dar fara a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi. Doar armonizarea celor doua interese constituie garantia unui mediu sanatos si a unei surse de materii prime inepuizabila. Interventiile in viata arboretelor trebuie sa conduca la ecosisteme sanatoase si echilibrate si nu la o distrugere sau agresare a mediului.

In concluzie, molidul este una din speciile de baza ale patrimoniului nostru national, a carui cultura in arealul sau natural se impune ca o specie lemnoasa deosebit de valoroasa, cu multiple si diverse intrebuintari datorita proprietatilor fizico- mecanice precum si datorita calitatii sale ornamentale. Acest patrimoniu trebuie pastrat si aparat.

Bibliografie:

Radu Ichim – “Istoria padurilor si silviculturii din Romania”, Editura Ceres, 1988
Victor Stanescu – “Dendrologie”, Editura Didactica si Pedagogica Buc., 1972
Eugen C. Beldeanu – “Produse forestiere si studiul lemnului” , Editura Universitatea “Transilvania”, Brasov
Victor Stanescu, Nicolae Sofletea, Oana Popescu – “Flora forestiera lemnoasa a Romaniei”, Editura Ceres, 1997