Construcţiile din lemn sunt prietenoase cu natura

Pădurea oferă omului o gamă largă de servicii de care acesta beneficiază direct sau indirect.
Sursa de informare:
Cărti de specialitate silvică şi forestieră
”Exploatarea Pădurilor”, autor Arcadie Ciubotaru, editura Lux Libris 1998;
„Produse Forestiere şi Studiul Lemnului”, autor Eugen C. Beldeanu, editura Universităţii
„Transilvania” 1999;„For a living planet” studiu de caz comandat de organizaţia ecologică World Wide Fund for Nature din Marea Britanie.
Alte informaţii de pe: www.wwf.org.uk, www.foei.org (Friends Of The Earth), www.woodlandtrust.org.uk (Woodland Trust),www.fsc.org (Forest Stewardship Council), www.greenpeace.org (Greenpeace).
Sunt diferite definiţiile conceptului de dezvoltare durabilă, printre care: “Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi” sau: “Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor”.
Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensă exploatare industrială a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi caută în primul rând prezervarea calităţii mediului înconjurător. În prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, cu accent relativ egal privind mediul inconjurător, mediul economic şi mediul social.
În baza acestui principiu, în 1992, a avut loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pământului”, la care au participat reprezentanţi din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenţii, referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan şi dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) şi stoparea defrişărilor masive. Iată deci că termeni precum „defrişare” şi „exploatare forestieră” trebuie explicaţi.
Toate ţările planetei admit că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar că strategiile trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurător şi cu resursele planetei şi ca organizarea unor conferinţe internaţionale este absolut necesară. Cu regret şi dezamăgire, ultimul mare summit care s-a desfăşurat la Copenhaga în perioada 6 - 18 decembrie 2009, a arătat că noi, cetăţeni de rând, trebuie sa avem grijă de natură căci marii conducători ai lumii fac doar promisiuni. Mediul on-line arată că la acest summit preşedintele Obama şi premierul britanic Gordon Brown au dat dovadă de festivism şi nu de realism; ”Acordul pe care l-au anunţat nu este nimic altceva decât o încercare a liderilor mondiali de a ieşi cu faţa curată. A merge acasă cu mâinile goale (fără un acord, n.r.) ar fi fost mai bine decât semnarea unui tratat gol de conţinut”.
Pentru intelegerea corecta a conceptului dezvoltarii durabile in cadrul activitatii de producere a profilelor lamelare din lemn este important a scoate in evidenta caracteristicile acestei activitati din punct de vedere al cresterii calitati vietii si diminuarea impactului negativ asupra mediului. Folosirea profilelor lamelare pentru ansambluri de tamplarie si in domeniul constructiilor si amenajarilor diverselor arhitecturi interioare si exterioare unde finisajul este o cerinta esentiala si importantanta schimba in totalitate ambientul.
În piaţa ansamblurilor de tâmplărie au intervenit violent şi cu brutalitate ferestrele din PVC, care au bulversat piaţa din România. Aceeaşi situaţie s-a întâmplat în toate ţările din UE. Cele mai ample şi mai documentate informaţii privind dezvoltarea durabilă referitoare la ansamblurile de tâmplărie din PVC în raport cu cele din lemn provin de la organizaţii ecologiste. De aceea următoarele afirmaţii pot fi considerate neutre în raport cu interesele celor două entităţi.
Pădurea oferă omului o gamă largă de servicii de care acesta beneficiază direct sau indirect. Se atribuie, în general, pădurii, funcţii de producţie (lemn, fructe, ciuperci, plante melifere, plante aromatice, resurse furajere, etc.) şi funcţii de protecţie (protecţia solului şi a stabilităţii terenurilor, de ameliorare a factorilor climatici, de purificare a aerului etc.).
Optimizarea raportului dintre scopul de gospodărire propus şi totalitatea funcţiilor pe care trebuie sa le îndeplinească pădurea se face, în principal, prin intervenţia în viaţa arboretelor pentru a le asigura compoziţia, structura, condiţii de dezvoltare şi regenerare corespunzătoare solului atribuit.
Armonizarea celor două interese constituie garanţia unui mediu sănătos şi a unei surse de materii prime inepuizabile. Necesitatea rezolvării corespunzătoare a problemelor specifice acestui domeniu de activitate, atat sub aspect cultural, cât şi sub aspect economic au facut ca, de-a lungul timpului, pe baza cunoştinţelor practice şi teoretice acumulate, să se structureze un domeniu distinct al activităţii productive, fundamentat pe principii ştiinţifice proprii. Condiţiile de lucru şi obiectivele urmărite prin extragerea masei lemnoase fac ca activităţile prin care acestea se realizează, să se desfăşoare după principii, metode şi procedee de lucru ce definesc acest domeniu distinct de activitate, care a devenit o ştiinţă denumită “silvicultură”. Silvicultura se ocupă cu studiul culturii, amenajării şi exploatării pădurilor.
Prin diversitatea domeniului de utilizare putem afirma că lemnul a dus la apariţia şi dezvoltarea speciei umane, având aceeaşi importanţă ca aerul , apa sau focul. Alături de însuşirile pozitive ale lemnului – materie prima (densitate redusă, proprietăţi fizice şi mecanice favorabile, prelucrabilitate uşoară, aptitudini psiho-senzoriale “naturale”)- pe fondul exigenţelor actuale de ordin ecologic trebuie remarcate unele caracteristici ale produselor din lemn: provin dintr-o materie primă naturală, au caracter inofensiv pentru sănătatea omului, sunt reciclabile, biodegradabile şi contribuie la stocarea dioxidului de carbon. Mai mult, se consideră că , în viitor, posibilitatea satisfacerii cerinţelor de masă lemnoasă de către o ţară oarecare va constitui un avantaj deosebit, deoarece alte resurse se vor diminua alarmant, vor deveni tot mai greu de procurat şi tot mai scumpe.
Pădurea, în lipsa intervenţiilor care trebuie să se facă în viaţa arboretelor conduce la ecosisteme nesănătoase, degradate şi care pot crea dezechilibre majore. Deci, exploatarea pădurilor ca o componentă a ştiinţei silviculturii, bazată pe metode şi principii ştiinţifice, reprezintă o necesitate şi nu o distrugere sau agresare a mediului. Un “brad” sau un “molid” are un ciclu de viaţă şi se recomandă a se scoate din ecosistem la o varstă de 90-110 de ani şi nu se justifică ştiinţific şi economic a fi lăsat să moară, să se usuce “pe picior” şi apoi să cadă la pământ. Este evidentă contradicţia flagrantă între exploatarea pădurilor, ca parte a silviculturii, şi sensul popular al noţiunii de defrişare atât de mult condamnat, pe buna dreptate.
Conform datelor oficiale din Romania şi făcute publice în media şi statisticile Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) arată că volumul care poate fi exploatat în România este de peste 21 milioane metri cubi. De fapt, această cantitate nu se poate atinge din cauză că multe păduri nu sunt accesibile. Principala problemă este infrastructura. Pe de altă parte, Guvernul României stabileşte cote de exploatare forestieră de circa 17- 18 milioane metri cubi masă lemnoasă, cu circa 15% mai puţin decât volumul de masă lemnoasă ce poate fi exploatată în regim silvic.
Referitor la tăierile ilegale, datele sunt contradictorii, însă, conform informaţiilor din mediul on-line se arată ca “…informaţii oficiale din anul 2005 estimează că fenomenul reprezintă 8% din totalul volumului disponibil pentru tăiere, deşi în ultima decadă nivelul tăierilor ilegale s-a situat frecvent în jurul valorii de 15%”. Noi credem că tăierile ilegale sunt mai mari dar aceasta înseamna o gestionare necorespunzatoare a fondului forestier şi în nici un caz nu se impune oprirea exploatării pădurilor în regim silvic. In mod evident, presiunea opiniei publice a redus mult aceste tăieri ilegale şi a determinat autorităţile implicate în domeniu să treacă de la pasivitate şi complicitate la o implicare relativă. World Wide Fund for Nature (WWF) a elaborat, în iulie 2008, raportul „Lemn ilegal pentru piaţa europeană” prin care atrage atenţia asupra faptului că aproape 20% din lemnul importat în Uniunea Europeană este ilegal sau provine din surse suspecte. Lemnul provenit din ţările UE este considerat din surse legale, se arată în raportul care analizează importurile de lemn din 2007.
Pentru o analiză a volumului de masă lemnoasă necesară fabricării întregii cantităţi de tâmplărie din lemn cerută de piaţa din România, luăm în considerare următorii factori:
Mărimea cererii totale de ferestre din România;
Mărimea cererii totale de ferestre din lemn, la o cotă de piaţă de circa 6% din totalul cererii;
Volumul de semifabricate din lemn pentru fabricarea întregii cantităţi de ferestre din România, de circa 720.000 metri liniari de profile lamelare şi un volum de 4.500 mc;
Volumul de semifabricate din lemn pentru fabricarea încadramentele specifice ferestrelor din lemn estimat la 50% din cel necesar fabricării ferestrelor este de circa 2.250 mc;
Volumul de semifabricate din lemn pentru fabricarea întregii cantităţi de ferestre din România, inclusiv încadramentele specifice ferestrelor din lemn din România este de circa 6.750 mc;
Aceste semifabricate pot proveni din circa 16.900 mc de cherestea, care la rândul ei poate proveni din 42.200 mc de buştean. În determinarea cantităţii de buştean s-au luat în calcul randamente de 40% la transformarea în cherestea şi 40% la transformarea cherestelei în semifabricate.
Cantitatea de 42.200 mc de buştean necesar pentru fabricarea întregii cantităţi de ferestre din lemn din România reprezintă doar 0,24 % din cantitatea de masă lemnoasă scoasă la licitaţie, în medie anual în România;
Iată că impactul fabricării ferestrelor din lemn în raport cu masa lemnoasă scoasă la licitaţie anual este neglijabil. Avem argumente să susţinem că principalul pericol pentru România este monopolul creat în sfera prelucrării lemnului prin concentrarea excesivă a unor capacităţi imense de prelucrare primară, ce determină situaţii discreţionare pe piaţa buştenilor, a cherestelei şi a exportului de masă lemnoasă în faze incipiente de prelucrare.
Este interesant de menţionat, în continuare, că lemnul are un mare grad de reciclabilitate şi utilizare ca deşeuri lemnoase, de exemplu, la obţinerea agentului termic. Diferenţa dintre cantitatea de masă lemnoasă pusă în operă prin ansambluri de tâmplărie, în volum de 6.750 mc şi cantitatea de masă lemnoasă supusă prelucrării este de 42.200 mc, poate înlocui aproximativ 2.400.000 Nmc de gaz metan, în valoare de circa 233.000 lei. Iată deci alt beneficiu al utilizării ferestrelor din lemn.
Este, deci, evidentă necesitatea prelucrării cherestelei în România prin fabricarea de produse care să încorporeze cât mai mult lemn, folosirea acestui material în utilizări interne şi reducerea sau chiar stoparea exporturilor de buşteni şi cherestea.
Lemnul permite realizarea de structuri într-un univers de forme, dimensiuni şi posibilităţi de a se adapta la orice ansamblu arhitectural; fascinează prin caracteristici, design şi nobleţe. Lemnul respiră, izolează termic şi fonic, este un produs natural, cald, intim şi regenerabil şi în perfectă armonie cu natura. Altfel spus, ne face o deosebită plăcere să avem în ambientul nostru cât mai mult lemn, bine finisat, fiindcă lemnul sporeşte calitatea vieţii provenind direct din mediul nostru înconjurător.
Referindu-ne la beneficiile utilizării ferestrelor din lemn, Asociaţia Auditorilor Energetici pentru Clădiri– AAEC face următoarele precizări: Prin reabilitare termică (totală), potenţialul de economisire a energiei termice la consumator este de circa 40%. Dacă s-ar efectua lucrări de modernizare şi la furnizorul de căldură, potenţialul de economisire la sursă ar ajunge până la 88%, pentru blocurile din mediul urban.
În acest context economia realizată de beneficiarii de ferestre din lemn prin reabilitarea termică cu ferestre este de 30% din totalul posibilităţilor de economisire prin reabilitare termică. Dintr-o economie totală de 200 până la 1.000 euro/ an cu reabilitarea termică a locuinţelor, ferestrele pot contribui cu 60 până la 300 euro/ an (conform AAEC). Dacă înmulţim aceste valori cu durata de viaţă a ansamblurilor de tâmplărie se obţin economii de până la 18.000 euro. Iată deci că, reabilitarea termică cu ferestre din lemn de calitate este o decizie inţeleaptă ce trebuie urgent luată.
Intervenţia brutală şi violentă a producătorilor de ferestre din PVC a distorsionat piaţă şi a indus avantaje înşelătoare şi nerealiste a acestor produse. În goana după profituri uriaşe şi pentru a susţine o campanie publicitară, calitatea ferestrelor din PVC, în general, este cel putin precară, în mod sigur nesănătoasă şi cu efecte certe dăunătoare mediului. Sub pretextul unui preţ mic, se ascunde de fapt un plastic mult prea ”subţire” pentru a denumi produsul ”fereastră”. Pentru cunoaşterea avantajelor şi a dezavantajelor ferestrelor din lemn în raport cu ferestrele din PVC, invit pe cei interesaţi, dar mai ales pe toţi potenţialii clienţi să citească articolul următor tradus de pe site Worl Wide Forest – Beneficiile ambientale şi economice ale ferestrelor din lemn.

Articolul aparţine compartimentului de marketing al firmei AZI srl Piatra Neamţ.